| Sterilizarea barbatului si sterilizarea femeii. Sterilizarea si efectele secundare despre care nu se vorbeste. |
|
| Scris de Administrator |
|
4. Sterilizarea barbatului si a femeii Este cunoscuta de mult timp. Se realizeaza pe cale chirurgicala, deseori fara o indicatie medicala, si constituie un mijloc radical de evitare a sarcinii. Exista doua tehnici operationale: laparotomia, deschiderea cavitatii abdominale, si laparoscopia, interventie realizata prin examinarea vizuala a cavitatii abdominale. Penetrarea cu succes a abdomenului este asigurata in mare masura de tehnica noua a laparoscopiei, care face superflua laparotomia. Efecte secundare Interventia nu este lipsita de riscuri si aceasta mai ales in cazul femeilor, la care este necesara anestezia totala si deschiderea abdomenului, indiferent de metoda adoptata pentru sterilizare. Pericole deosebite prezinta sterilizarea tubelor prin laparoscopie; dubla introducere a acestora in abdomen, fara control vizual, orbeste, poate produce, de exemplu, raniri ale vezicii urinare, intestinelor si pe traiectul vaselor sangvine . Conform unui studiu intocmit de Royal College of Obstreticians and Gynecologists (1978) cota de cazuri cu complicatii este de 29,1 la 1000 de laparoscopii pentru diagnostic si de 40,6 la 1000 de laparoscopii de sterilizare. Urmari pe termen lung ale sterilizarii Sarcini extrauterine: Acestea survin in urma unor esecuri in sterilizare. Diferite studii indica procente variind intre 13,6 si 90% din cazuri. Sarcina extrauterina dupa sterilizare tubulara este o complicatie foarte grava si constituie cauza a circa 10% din cazurile de deces a mamei. Tulburari ale ciclului menstrual: O serie de cercetari descriu in mod repetat tulburari menstruale de diferite tipuri: hipermenoree si dismenoree urmate de frecvente hysterectomii (20% mai multe hysterectomii dupa sterilizarea tubulara). Sindromul de soc la tampon apare accentuat mai frecvent la femeile sterilizate fata de cele nesterilizate. Donnez si colaboratorii au „cercetat in 1981 functiunea luteica dupa sterilizare si au constatat la 54% din femei un nivel foarte scazut al progesteronului dupa electrocoagularea tubelor, comparativ cu numai 20% dupa sterilizarea cu clipsuri Kulka‑Clemens. Acest efect este atribuit intreruperii continuitatii arterei utero‑ovariene. Macar partial, isi gasesc astfel o explicatie si tulburarile menstruale mentionate mai sus. De curand s‑a formulat supozitia ca la femeile supuse sterilizarii tubulare apare cu frecventa mai mare carcinomul mamar; se poate lua in considerare si ipoteza ca aparitia carcinomului mamar este legata de tulburarile hormonale (dereglarea ciclului). Tulburari psihice: In 1978, psihiatrul Petersen semnala ca in jur de 5% dintre femei regreta interventia (de sterilizare). In 1986, literatura de specialitate vorbeste de 10‑15% — adica de doua pana la trei ori mai multe cazuri in 10 ani! Desi Petersen afirma ca majoritatea femeilor, barbatilor si a cuplurilor au senzatia unei despovarari dupa sterilizarea tubara, totusi, tot el subliniaza seriozitatea consecintelor psihice si considera: „Faptul real al dificultatilor scoate in evidenta cu pregnanta ca aceasta interventie in sfera sexuala este un act cu efecte profunde si care trebuie sa fie tratat cu toata seriozitatea; el impune explicatii deplin transparente, consiliere individualizata si o decizie bine cantarita”. Referitor la urmarile nefavorabile, perceptia multora dintre persoanele interogate a fost contradictorie. Pe de o parte, se exprima energic satisfactie pentru rezultatele operatiei. Dar pe de alta parte, se relateaza si situatii nedorite consecutive acesteia, „negandu‑se insa, in general, legaturile interne cu operatia. Probabil este vorba aici de «satisfactie de justificare» cu ajutorul careia persoanele operate cauta sa‑si inabuse propriile indoieli sau scepticismul altora in absenta posibilitatii de a produce astfel de dovezi. Indoiala sporeste inconstient in forul lor interior, dand nastere la tulburari cu atat mai puternice”. In continuare, Petersen spune: „O cercetare foarte amanuntita pe durata unui an la un grup de femei din Zürich a furnizat o concluzie importanta, cu puternice valente generalizatoare: femeile cu sensibilitatea medie trec printr‑un fel de doliu tacut de 6 pana la 12 luni; ele trebuie sa faca fata in acest timp unei dorinte dupa copil care apare in mod repetat sub diferite forme (de pilda, «fanteziile de restituire», reprezentari mentale ale dorintei de a purta o sarcina, care ar fi un semn de sanatate psihica si de dominare sanatoasa a situatiei de contraceptie ireversibila). Femeile mai robuste psihic, puternic razbatatoare nu trec prin astfel de situatii. Cele nevrotice sau care au suferit tulburari sufletesti din diverse alte cauze isi refuleaza tristetea ‑ dar dezvolta in schimb tulburari sexuale si psihosomatice (cum ar fi simptomele unei sarcini)”. O prognoza defavorabila au, dupa o serie de autori, acele femei la care sterilizarea s‑a produs asociata cu o operatie cezariana, cu un avort sau cu perioada de leuzie. „In general, atunci cand responsabilitatea proprie este inlaturata si este acordata unei alte instante de decizie si responsabilitate (medic, familie, autoritate oficiala etc.), cu atat mai mare va fi nemultumirea ulterioara. Din aceasta cauza, nemultumirea este mai mare in urma operatiei la indicatia medicala, psihiatrica sau eugenica, decat la cea din motive de planificare familiala. Cei afectati si‑au declinat responsabilitatea si transforma in tapi ispasitor medicul sau chiar indicatia impersonala.” Pentru practica medicala este important faptul ca nici varsta subiectului in momentul operatiei si nici numarul copiilor proprii nu au vreo influenta asupra urmarilor psihice a contraceptiei ireversibile... Maturitatea personala si maturitatea deciziei pentru contraceptia definitiva nu se pot aprecia nici dupa numarul copiilor, nici dupa numarul anilor traiti.” In ceea ce priveste libidoul, facem trimitere la consideratiile dezvoltate cu privire la inhibitorii de ovulatie, valabile in totalitate si aici. Impotriva sterilizarii in perioada de lehuzie exista constatarea frecventa a asa‑numitor „sudden unexpected death”, respectiv „sudden infant death syndrome” (SIDS), adica brusca si neasteptata moarte a copilului, care survine in primul an de viata a acestuia. Sintetizand cele de mai sus, putem spune: Alaturi de argumentele impotriva sterilizarii in timpul lehuziei, rata mult prea ridicata a complicatiilor dupa sterilizarea tubara constituie un argument impotriva optiunii pentru aceasta interventie. Pe langa toate acestea, cresterea de doua‑trei ori in numai zece ani a repercusiunilor psihice ale interventiei arata ca nu ne este permis sa neglijam nici acest aspect al problemei. In afara de aceasta, observam in ultimul timp o crestere a cererilor de refertilizare (procesul invers sterilizarii). Cea mai cautata este metoda coagularii (caile ovariene/trompele uterine sunt sudate in trei locuri situate alaturat). Dar cota de succese in refertilizare este inca foarte nesatisfacatoare. Este insa demn de semnalat ca in anii 1986‑1987 ginecologii americani si‑au afirmat deschis consensul de a aplica pe viitor deosebit de restrictiv sterilizarea tubara. Sursa: http://www.adevaruldespreavort.ro/ce-spune-stiinta-medicina/60-mijloace-anticonceptionale-mijloace-contraceptive-efecte-secundare-fatale-despre-care-nu-se-vorbeste-manipularea-limbajului-manipularea-societatii |